Rasfoind pagini digitale am dat despre parodia faimosului imn al turismului care tre’ sa recunosc, mi-a placut mai mult decat porcaria aia oligofrena cantata de oile alea toate la un loc.
In mod probabil voi arde in iad pentru admiratia mea catre acest filmulet eretic daca pe bune exista un Doamne Doamne (cine n-ar fi nervos sa-si vada progenitura luat in ras), atat eu cat si voi pacatosilor ce vizionati acest videoclip dar nu pot sa nu recunosc genialitatea, creativitatea, imaginatia si umorul autorului.. A trecut Pastele dar merita vazut in spiritul Inaltarii:
Stateam si ma gandeam cat de fragil este psihicul uman. Cat de influentabili suntem si cat de mult depindem de propriul psihic..cat de mult depindem de o persoana, de un gest, de un gand negru care uneori incolteste in mintile noastre.
Simturile inseala adesea, ochii nu vad cand ar trebui sa vada, urechile uita sa auda cand trebuie, suntem usor manipulabili de ce exista in jurul nostru, de societate sau chiar de noi insine, deseori ne mintim singuri ca nu e asa cand noi de fapt stim preabine adevarul.
O privire uneori te trezeste la viata, asa cum o vorba rea iti poate strica ziua; o atingere te poate face sa te simti viu, asa cum un gest iti poate provoca cele mai urate sentimente. Suntem sclavii propriului psihic, sclavii propriei ratiuni care uneori se elibereaza de rationalitate, mereu exista o cauza si un efect dar care e scopul? Care e scopul existentei noastre?
Atatea intrebari fara raspuns, atatea ganduri care imi fulgera mintea..si totusi cel mai des ma intreb: de ce? De ce suntem atat de complecsi? de ce avem atatea capacitati si putem atatea? Suntem meniti doar existentei? Trebuie doar sa traim? Nu datoram nimic nimanui? Ne-au fost daruite atatea mijloace fara vreun scop anume?
Din seria: cand te-apuca intrebarile .. mai jos o melodie super !
Ca in fiecare an Pastele nu intarzie sa bata la usa si fiecare se pregateste cum crede de cuviinta. Zilele astea am citit multe articole care mai de care mai ciudate, ba despre semnificat, despre Dumnezei si Fii si rastigniri, invieri etc, ba despre cum sunt de orbi oamenii si se agata de credinte false gen Dumnezeu, despre cum Pastele a ajuns sa fie la fel de comercial precum Craciunul (aproape) ori despre dorinte indreptate catre iepuras (wtf?!).
Asa ca am pus mana pe umila mea tastatura intr-un moment de relax sa va povestesc cum vad eu Pastele si sarbatorile mari in general.
Nu pot spune ca am o credinta puternica dar nici nu sunt o persoana cu credinta zero, am un anumit punct de mijloc unde ma situez si sunt ok asa, nu cer minuni dar cred ca uneori se pot intampla, nu stiu daca Dumnezeu e un nene dar ceva mai presus de noi cred ca exista si poate chiar e in masura sa ne influenteze vietile.
In fine, trecand peste artificiul liric-spiritual va spun ca Pastele pentru mine e un motiv, un motiv de a face curatenie in plus, mancare tipic pascala cat mai multa, de a revedea rude pe care uitasem ca le am dar mai ales de a acorda mai multa atentie familiei, de a petrece mai mult timp cu ei. Atmosfera e diferita la sarbatori, de la un stres initial pentru pregatiri, se trece la distractie, la glume in timp ce pregatim nuj ce salata, la muzica data tare ca sa avem spor, veselie autentica si apoi la o satisfactie mare cand vezi ca totul e perfect, pregatit in detalii si gata de a fi .. ruinat/divorat in functie de caz.
Nu ma agatz de semnificatul Pastelui, nu am postit, nu am fost o persoana mai buna ca de obicei dar zilele astea m-am bucurat mai mult de timpul petrecut cu cei dragi cu scuza: facem oua rosii pentru Paste sau curatenie de Paste si tot tacamul. Poate e gresit sa abordez sarbatoarea asta in acest mod dar pentru mine conteaza ca e un prilej in plus de a ma simti minunat alaturi de cei dragi.
Si dupa atata vorbaraie va urez si voua sa fiti fericiti zilele astea mai mult ca de obicei si sa sarbatoriti ce vreti voi, in cel mai placut mod alaturi de cei dragi. Paste fericit si
Va informam cu drag ca Becali a fost eliberat
Se pare ca razboinicul a fost pus din nou in libertate deoarece ar fi fost culmea sa isi petreaca Pastele fara .. LUMINA!
Dupa n acuzatii, recursuri si foarte mare tam tam a fost in final eliberat conditionat si va fi judecat in libertate.
Si acum, sa recunoastem ca totul a fost mai mult o inventie si ca altii ar fi procedat mai rau cu hotii aia. Dar na, asa e la noi sistemul: scuze, pretexte, manevre politice, probleme care nu exista, cazuri de judecata de rasul curcilor si mai ales manipularea maselor.
Astazi, pentru a 8-a oara in ultima luna, dupa socotelile mele, am aflat ca o ruda e insarcinata. Si nu pot sa nu ma intreb: de ce tocmai acum pe timp de criza are loc acest boom al nasterilor? Oare este chiar atat de disperata situatia incat sa aiba nevoie de masuri disperate? Sau poate nu mai au bani oamenii de prezervative si anticonceptionale?
In alta ordine de idei, daca tot vorbesc despre sarcina si femei insarcinate ma intreb: de ce pozeaza femeile cu burtile pe dinafara sau goale? Niciodata nu mi s-a parut sexy o ditamai burtoaca fie ea si de femeie insarcinata, care e faza, daca iti faci poza la burta cat esti insarcinata scoate ala micu capu’ afara si isi arata freza? Sau care e scopul?
Si mai am o intrebare, de ce se supara femeile insarcinate daca le spun ca sunt gravide si ma corecteaza imediat? Doar gravida, bortoasa, gestanta e tot aia, ai ceva acolo.. Hai, gestanta sau bortoasa poate e ofensiv, dar gravida de ce nu e ok?
Stau uneori si ma intreb de ce este emotionant pentru tati sa asiste la nastere? Oare nu dauneaza dpdv sexual sa vezi ca i se face cat o galeata? Sau nu e traumatic sa o vezi cum se chinuie mititica, sa scuipe muscosu’, si cat urla, plange si ce mai face ea acolo?
Ultimul meu dubiu in legatura cu sarcina si gravide este: de ce li se pare mereu ca cel mai frumos copil este al lor? Sau ma rog, de ce li se pare ca e frumos? Copiii mici sunt chiar urati cand se nasc.. mici, rosii, se rup imediat daca nu stii sa pui mana pe ei, vomita, miros nasol, fac caca verde si des.. Cred ca doar cine a trecut prin asta ar putea sa ma lumineze si totusi ma indoiesc ca as intelege.
Nu am inteles niciodata de ce unele persoane au o aversiune catre societate si cei din jur, o repulsie catre oameni in general. Toti avem impresia ca suntem mai buni decat altii, ca simtim mai intens decat altii, ca meritam mai mult samd. Dar oare este corect sa ne plangem de cei din jur? Este corect sa ii acuzam pe ei de nefericirea noastra?
Cred ca multe persoane nu realizeaza cat de importanti sunt cei din jur, indiferent ca e vorba de familie, prieteni sau vanzatoarea de la magazinul de jos, fiecare persoana pe care o intalnesti pe strada, in autobuz, la o petrecere sau la servici, are un rost. Un rost de care nu iti dai seama uneori, insa il are. Traim intr-o societate, suntem ca un mecanism si fiecare are nevoie de cel de langa el pentru a-si putea efectua propriul rol, pentru a-si desfasura propria activitate etc.
Uneori e mai usor sa acuzi pe altul decat sa dai vina pe tine insa cum am reusi sa fim mai puternici daca nu din dezamagiri? Cum am fi rationali daca nu prin experienta? Cei din jur scot ce e mai bun sau mai rau din tine, in functie de caz, si fara nu se poate. Pentru a te cunoaste pe tine ai nevoie si de ceilalti. Pentru a creste, a urca, a cobora, a te maturiza, a intelege si lista continua, ai nevoie de cei din jur, ai nevoie de contact, de schimb de experienta , lucruri pe care ti le ofera doar cei din jur.
Mi-as dori sa existe mai putina rautate intre oameni, mai putina invidie, mai putina repulsie, insa va ramane doar o utopie dorinta mea.
Nimic nou sub soare, Romania a pierdut. Acum Romania este penultima clasificata in grupa si nu cred ca se va intampla vreun miracol care sa ne dea calificarea.
Prima repriza a fost condusa de Serbia cu golul lui Krasic in min 17 dupa care urmeaza un autogol al lui Stoica in min 45.
A doua repriza ne-a dat sperante cu golul lui Marica in min 50, insa in min 58 a urmat un gol al lui Ivanovic. Romanii s-au straduit pana in ultimele minute sa schimbe situatia, dovada fiind golul lui acelasi Stoica din min 74, insa, din pacate pentru ei, vor vedea mondialele la tv ca si noi.