Nu am inteles niciodata de ce unele persoane au o aversiune catre societate si cei din jur, o repulsie catre oameni in general. Toti avem impresia ca suntem mai buni decat altii, ca simtim mai intens decat altii, ca meritam mai mult samd. Dar oare este corect sa ne plangem de cei din jur? Este corect sa ii acuzam pe ei de nefericirea noastra?
Cred ca multe persoane nu realizeaza cat de importanti sunt cei din jur, indiferent ca e vorba de familie, prieteni sau vanzatoarea de la magazinul de jos, fiecare persoana pe care o intalnesti pe strada, in autobuz, la o petrecere sau la servici, are un rost. Un rost de care nu iti dai seama uneori, insa il are. Traim intr-o societate, suntem ca un mecanism si fiecare are nevoie de cel de langa el pentru a-si putea efectua propriul rol, pentru a-si desfasura propria activitate etc.
Uneori e mai usor sa acuzi pe altul decat sa dai vina pe tine insa cum am reusi sa fim mai puternici daca nu din dezamagiri? Cum am fi rationali daca nu prin experienta? Cei din jur scot ce e mai bun sau mai rau din tine, in functie de caz, si fara nu se poate. Pentru a te cunoaste pe tine ai nevoie si de ceilalti. Pentru a creste, a urca, a cobora, a te maturiza, a intelege si lista continua, ai nevoie de cei din jur, ai nevoie de contact, de schimb de experienta , lucruri pe care ti le ofera doar cei din jur.
Mi-as dori sa existe mai putina rautate intre oameni, mai putina invidie, mai putina repulsie, insa va ramane doar o utopie dorinta mea.
