Stateam si ma gandeam cat de fragil este psihicul uman. Cat de influentabili suntem si cat de mult depindem de propriul psihic..cat de mult depindem de o persoana, de un gest, de un gand negru care uneori incolteste in mintile noastre.
Simturile inseala adesea, ochii nu vad cand ar trebui sa vada, urechile uita sa auda cand trebuie, suntem usor manipulabili de ce exista in jurul nostru, de societate sau chiar de noi insine, deseori ne mintim singuri ca nu e asa cand noi de fapt stim preabine adevarul.
O privire uneori te trezeste la viata, asa cum o vorba rea iti poate strica ziua; o atingere te poate face sa te simti viu, asa cum un gest iti poate provoca cele mai urate sentimente. Suntem sclavii propriului psihic, sclavii propriei ratiuni care uneori se elibereaza de rationalitate, mereu exista o cauza si un efect dar care e scopul? Care e scopul existentei noastre?
Atatea intrebari fara raspuns, atatea ganduri care imi fulgera mintea..si totusi cel mai des ma intreb: de ce? De ce suntem atat de complecsi? de ce avem atatea capacitati si putem atatea? Suntem meniti doar existentei? Trebuie doar sa traim? Nu datoram nimic nimanui? Ne-au fost daruite atatea mijloace fara vreun scop anume?
Din seria: cand te-apuca intrebarile .. mai jos o melodie super !
Nu am inteles niciodata de ce unele persoane au o aversiune catre societate si cei din jur, o repulsie catre oameni in general. Toti avem impresia ca suntem mai buni decat altii, ca simtim mai intens decat altii, ca meritam mai mult samd. Dar oare este corect sa ne plangem de cei din jur? Este corect sa ii acuzam pe ei de nefericirea noastra?
Cred ca multe persoane nu realizeaza cat de importanti sunt cei din jur, indiferent ca e vorba de familie, prieteni sau vanzatoarea de la magazinul de jos, fiecare persoana pe care o intalnesti pe strada, in autobuz, la o petrecere sau la servici, are un rost. Un rost de care nu iti dai seama uneori, insa il are. Traim intr-o societate, suntem ca un mecanism si fiecare are nevoie de cel de langa el pentru a-si putea efectua propriul rol, pentru a-si desfasura propria activitate etc.
Uneori e mai usor sa acuzi pe altul decat sa dai vina pe tine insa cum am reusi sa fim mai puternici daca nu din dezamagiri? Cum am fi rationali daca nu prin experienta? Cei din jur scot ce e mai bun sau mai rau din tine, in functie de caz, si fara nu se poate. Pentru a te cunoaste pe tine ai nevoie si de ceilalti. Pentru a creste, a urca, a cobora, a te maturiza, a intelege si lista continua, ai nevoie de cei din jur, ai nevoie de contact, de schimb de experienta , lucruri pe care ti le ofera doar cei din jur.
Mi-as dori sa existe mai putina rautate intre oameni, mai putina invidie, mai putina repulsie, insa va ramane doar o utopie dorinta mea.
Stateam si ma gandeam cat de fragil este psihicul uman. Cat de influentabili suntem si cat de mult depindem de propriul psihic..cat de mult depindem de o persoana, de un gest, de un gand negru care uneori incolteste in mintile noastre.
